Duminica a 8-a după Rusalii face pomenire de minunea înmulţirii pâinilor, care, conform Sfintelor Evanghelii, a fost săvârşită de două ori de către Hristos.
Învăţătura centrală este aceea că lumea este creată şi organizată de Dumnezeu, iar omul trebuie să contribuie la desăvârşirea lumii, prin conlucrare cu Dumnezeu.
Prin înmulţirea pâinilor, Hristos arată că Dumnezeu a făcut lumea din nimic şi că tot ce există este doar din voinţa şi prin puterea lui Dumnezeu.
Mai mult, ştiinţa începe să confirme teoria că materia este energie, iar aceasta nu este altceva decât lucrarea lui Dumnezeu în lume, conform Sf. Grigorie Palama.
Această lume este dăruită omului – cunună a creaţiei – de către Dumnezeu, ceea ce presupune faptul că omul are o responsabilitate faţă de aceasta.
Responsabilitatea se manifestă în conlucrarea cu Dumnezeu la desăvârşirea lumii prin două acţiuni: rugăciunea de mulţumire către Dumnezeu pentru întreaga existenţă şi dragostea faţă de creaţie, care trebuie să domine acţiunile omului în mediul înconjurător.
Ca o direcţie spre desăvârşire, textul evanghelic prefigurează şi Sf. Euharistie, Pâinea Cerească, Taina Tainelor, în care materia, prin lucrarea Sfintei Treimi, devine Trupul şi Sângele Domnului.
Cele cinci pâini şi doi peşti au o dublă valoare simbolistică: pe de o parte reprezintă omul (cinci simţuri şi fire dihotomică-trup şi suflet), iar pe de altă parte reprezintă legătura omului cu divinitatea (cinci prescuri se folosesc la Proscomidie, două firi sunt în Hristos şi peştele-simbolul primar al creştinismului)
Tot în această Duminică se citeşte un al doilea text evanghelic, Rugăciunea Arhierească a lui Iisus, care este dedicat cinstirii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic, ţinut la Calcedon, în anul 341.
Acesta a stabilit învăţătura de credinţă cu privire la existenţa celor două firi, divină şi umană, unite ipostatic în persoana divino-umană a lui Hristos.
Astfel, Hristos este Unicul Mântuitor şi Răscumpărător, deoarece numai El a făcut posibilă unirea harică a omului cu Dumnezeu, prin Sf. Euharistie.

Publicat şi pe Lăcaşuri Ortodoxe.

Duminica a 7-a după Rusalii continuă să ne prezinte vindecările minunate pe care Hristos le-a făcut în cetatea Capernaum.
Vindecările acestea demonstrează că Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care este Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, Cel care este smerit, deşi este Atotputernic.
Cei doi orbi cred cu putere că Iisus este Mesia, care va veni din neamul lui David, deoarece îl strigă pe Iisus cu apelativul „Fiule al lui David”.
Hristos ne învaţă că virtutea credinţei este esenţială în viaţa noastră, deoarece ea constituie fundamentul mântuirii noastre, de aceea, îi va tămădui pe cei doi orbi, pentru credinţa lor.
Credinţa trebuie unită cu smerenia, lucru arătat de asprul îndemn al Mântuitorului către orbii tămăduiţi de a nu spune nimănui nimic,
Credinţa se uneşte şi cu mărturisirea Domnului, arătată de propovăduirea făcută de cei doi vindecaţi, dar şi de către poporul curat la suflet, care laudă pe Hristos pentru minunile Sale.
Cel mut este vindecat de Hristos prin voinţa şi iubirea Sa faţă de oameni, deoarece, fiind demonizat, nu-şi putea afirma credinţa.
De cealaltă parte, fariseii se arată întunecaţi la suflet deoarece, din invidie şi ură, afirmă în mod iraţional că Hristos face binele prin intermediul diavolului.

Publicat şi pe Lăcaşuri Ortodoxe.