Duminica a 5-a după Rusalii ne prezintă minunea vindecării a doi demonizaţi din cetatea Gadara, cu o populaţie diversă alcătuită din iudei şi păgâni: romani, greci şi semitici.
Textul ne prezintă trei planuri distincte: starea celor demonizaţi, dialogul Iisus-demoni finalizat cu exorcizarea şi relaţia dintre gadareni şi Hristos.
Demonizarea este prezentată ca o stare cumplită de robire a puterilor sufleteşti, vizibilă prin violenţă extremă, întunecare a raţiunii, lipsa voinţei, dezumanizare şi izolare socială.
Vindecarea nu poate veni decât prin forţa şi autoritatea Stăpânului Creaţiei, oameni şi îngeri.
Dialogul dintre Iisus şi demoni demonstrează Atotputenicia Fiului lui Dumnezeu şi totodată universalitatea şi solemnitatea Judecăţii finale a lui Dumnezeu.
Viclenia şi răutatea demonilor este nevindecabilă, dovadă cererea acestora de a intra în turma de porci, pentru a face şi mai multă pagubă.
Aprobarea cererii de către Hristos este dovada pedagogiei iubitoare de oameni a Domnului, care voia ca prin aceasta să-i vindece de necredinţă şi pe gadareni, oameni împietriţi la inimă prin iubirea de profit.
Din păcate, orbirea sufletească a gadarenilor a fost mai gravă decât demonizarea celor doi, deoarece, neînţelegând valoarea superioară a omului faţă de întreaga creaţie, îl roagă pe Hristos, din frică, să plece de la ei,
Astfel gadarenii devin personaje negative ale istoriei, care au alungat pe Dumnezeu, binefăcătorul lor şi vindecătorul tuturor sufletelor.

Publicat şi pe Lăcaşuri Ortodoxe.