Evanghelia Bogatului căruia i-a rodit ţarina – Bogăţia nu mântuieşte sufletul
Această pildă este rostită de către Domnul Hristos pentru a scoate în evidenţă învăţătura creştină despre sufletul nostru, care este spiritual şi nemuritor.
Pilda înfăţişează un om bogat în raport cu cele două planuri ale existenţei noastre: unul material, legat de lumea aceasta, altul spiritual, legat de viaţa veşnică.
Primul plan arată consecinţele periculoase ale împătimirii bogatului de lucrurile materiale: deşi Dumnezeu îl iubeşte şi îi face ţarina roditoare, pentru a ajuta şi pe cei săraci, el nu înţelege aceasta şi plănuieşte ca surplusul de roade să îl păstreze în mod egoist numai pentru el, despre care credea în mod greşit că îi vor asigura fericirea în viaţa veşnică, prin plăcerile aduse de mâncare şi băutură.
Al doilea plan ne arată adevărul despre sufletul nostru: sufletul, deşi dă viaţă trupului, nu este material şi nu are nevoie de cele materiale pentru a se veseli.
Pilda ne învaţă şi că moartea vine atunci când Sf. Treime hotărăşte, iar pentru cei care nu s-au pregătit, momentul vine în chip surprinzător şi neplăcut.
Însă moartea este numai dezlegarea sufletului de trup, căci sufletul este nemuritor şi, mai mult, este dator să răspundă pentru faptele făcute în viaţa trupească.
De aceea, concluzia Mântuitorului este foarte clară: trebuie să ne îmbogăţim sufletul nu plăcerile cauzate de lucruri materiale, ci cu comorile cereşti ale faptelor celor bune, făcute spre slava lui Dumnezeu.
Pilda înfăţişează un om bogat în raport cu cele două planuri ale existenţei noastre: unul material, legat de lumea aceasta, altul spiritual, legat de viaţa veşnică.
Primul plan arată consecinţele periculoase ale împătimirii bogatului de lucrurile materiale: deşi Dumnezeu îl iubeşte şi îi face ţarina roditoare, pentru a ajuta şi pe cei săraci, el nu înţelege aceasta şi plănuieşte ca surplusul de roade să îl păstreze în mod egoist numai pentru el, despre care credea în mod greşit că îi vor asigura fericirea în viaţa veşnică, prin plăcerile aduse de mâncare şi băutură.
Al doilea plan ne arată adevărul despre sufletul nostru: sufletul, deşi dă viaţă trupului, nu este material şi nu are nevoie de cele materiale pentru a se veseli.
Pilda ne învaţă şi că moartea vine atunci când Sf. Treime hotărăşte, iar pentru cei care nu s-au pregătit, momentul vine în chip surprinzător şi neplăcut.
Însă moartea este numai dezlegarea sufletului de trup, căci sufletul este nemuritor şi, mai mult, este dator să răspundă pentru faptele făcute în viaţa trupească.
De aceea, concluzia Mântuitorului este foarte clară: trebuie să ne îmbogăţim sufletul nu plăcerile cauzate de lucruri materiale, ci cu comorile cereşti ale faptelor celor bune, făcute spre slava lui Dumnezeu.